Ozonoterapia este o specialitate medicala moderna practicata de peste 50 de ani in tari precum Germania, Italia, Anglia, Spania, America, Cuba, Egipt, China, Brazilia, Rusia, Franta,etc.
Este o terapie revolutionara ce foloseste capacitatea proprie a organismului de regenerare, cu efect antioxidant, antiinflamator, antialgic, imunomodulator, antiviral, antibacterian, antifungic. Practic regleaza mecanismele celulare redand homeostazia in organism. Ozonul activeaza procesele metabolice si enzimatice din organism.
Primul generator de ozon (obtinut de Nikola Tesla in 1896) a fost pus in practica de Tesla Ozone Company. Aceasta comercializa generatoare de ozon, precum si creme si uleiuri ozonificate pentru medici.
1839 – 1840 – chimistul de origine germana Christian Friedrich Schobein este primul om care descopera, izoleaza si denumeste gazul ca fiind “Ozon”. Denumirea de “Ozon” provine din grecescul “ozein”, care inseamna “miros”. A descoperit ozonul in timpul unor experimente de electroliza a apei, la Universitatea din Basel, Elvetia.
1857 – primul generator de ozon, creeat de Werner von Siemens, in Germania.
1880 – chimistul britanic Walter Noel Hartley descopera pentru prima data proprietatea ozonului de a absorbi razele ultraviolete.
1893 – ozonul este utilizat prima data pentru purificarea apei potabile, in orasul Ousbaden din Olanda.
1896 – primul generator de uz medical – patentat de Nikola Tesla, urmand ca in 1900 sa infiinteze compania Tesla Ozon Co.
1898 – medical german Benedict Lust a pus bazele ozonoterapiei.
1906 – este construita prima fabrica de dezinfectare a apei pe baza de ozon, in Nisa, Franta.
1914 – 1918 – ozonul a fost folosit intens in timpul Primului Razboi Mondial pentru tratarea plagilor, a cangrenelor si pentru combaterea efectelor gazelor otravitoare.
1915 – medical german Albert Wolff a folosit ozonul pentru tratarea cancerului de colon si a ulcerului gastric.
1916 – existau in jur de 50 de instalatii de purificare a apei cu ozon in Europa. Apoi a fost descoperit clorul, iar utilizarea ozonului a fost mult redusa, clorul avand costuri de utilizare mult mai reduse.
În 1944, Dr. Otto Warburg a castigat al doilea premiu Nobel pentru medicină pentru descoperirea cauzei de bază a apariției cancerului în cazul respirației celulare deteriorate.
În 1948, Dr. William Turska din Oregon a început folosirea unei mașini de ozon creată după un design propriu (Aethozone). În 1951, Dr. Turska a scris articolul „Oxidarea”, care este de actualitatea chiar și în ziua de azi.
In 1952, Institutul National al Cancerului a verificat constătarile Dr.-ului Otto Warburg referitoare lipsa de oxigen ca fiind principala cauză a cancerului.
Din 1953, Dr. Hans Wolff a început formarea mai multor doctori germani în ozonoterapie.
În 1954, Frank Totney a publicat „Oxigenul: stăpânul cancerului „.
În 1956, Dr. Otto Warburg a publicat „Originea celulele canceroase” în Science, în 24 februarie 1956, Vol. 123, Num. 3191.
În 1957, Dr. J. Hansler a patentat un generator de ozon care a constituit baza expansiunii germane în terapia cu ozon în ultimii 40 de ani. Astăzi, peste 8000 de medicii germani folosesc terapia cu ozon zi de zi.
În 1961, Enciclopedia de Tehnologie Chimică a declarat: „În timpul istoriei de 80 de ani de utilizare pe scară largă a ozonului, nu a existat niciodată o moarte umană atribuită ozonului”.
În 1961, Dr. Hans Wolff a prezentat tehnicile de autohemoterapie majore și minore.
În 1966, Dr. Otto Warburg, ca și director al Institutului Max Planck pentru Fiziologie Celulară a ținut o prelegere cu tema „Cauza principală și prevenirea cancerului” la o reuniune de laureați ai Premiului Nobel de la Lacul Constance, Germania.
În 1971, Dr. Hans Wolff și Prof. Dr. Siegfried Rilling au fondat Societatea medicală germană de terapie cu ozon.
În 1972, Asociația Internațională de Terapie cu Oxigen a fost fondată de Dr. George Freibott,ca succesor la Asociația de Est pentru Terapia cu oxigen din 1913.
În 1977, Dr. Renate Viebahn a oferit o imagine de ansamblu a acțiunii biologice a ozonlui.
În 1979, Dr. George Freibott a tratat cu succes, cu ozon, un pacient haitian diagnosticat cu SIDA și care suferea de sarcom Kaposi.
În 1980, Dr. Horst Kief a raportat, de asemenea, succesul în terapia cu ozon pentru pacienții cu SIDA.
În 1980, F. Sweet, publică „Ozonul inhibă selectiv cresterea celulelor canceroase umane”, în revista evaluate de colegi, Science, Vol. 209.
În 1982, manualul german despre „ozonul medical” este publicat de Dr. E. Fischer în Heidelberg.
În 1983, prima conferință internațională a Asociației ozonului avînd ca și scop ozonul medical a avut loc în Washington DC, Statele Unite ale Americii. Rezumatele au fost publicate în cartea „Aplicații medicale ale ozonului”, compilate și editate de Julius Laraus.
În 1985, Dr. Renate Viebahn a publicat „Procesul biochimic fundamental în terapia cu ozon”. Dr. Siegfried Rilling a publicat „Aplicații clinice de bază ale terapiei cu ozon”.
În 1987, Dr. Siegfried Rilling și Dr. Renate Viebahn au colaborat la publicarea textului medical „Utilizarea ozonului în medicină” care este considerat standard în terapia cu ozon.
În 1990, cubanezii au raportat succes in tratarea cu ozon a glaucomului, conjunctivitei.
În anul 1990 erau deja in Europa peste 2000 de instalatii de purificare a apei cu ozon. In prezent ozonul este folosit in cele mai diverse domeniiinitei pigmentare.
În 1992, rușii au raportat folosirea cu succes a ozonului într-o baie de saramură pentru a trata arsurile.
În 2010 Declaratia de la Madrid a fost semnata de 38 de Asociatii Nationale si internationale si a fost tradusa in 12 limbi.
Biochimisti si farmacologi au explicat cum se imbunatateste oxigenarea tesuturilor, cum se stimuleaza angiogeneza, cum se reduce procesul inflamator, cum se protejeaza celulele sanatoase de actiunea radicalilor liberi, toxinelor.
Dupa mai mult de 50 de ani de experienta medicala documentata, ozonoterapia este astazi in pozitia de a detine protocoale clare pentru anumite afectiuni. Se cunosc dozele specifice, concentratia folosita si metoda de administrare.
Dozele folosite sunt de la cele mai mici la doze mari de ozon. Efectul ozonului depinde de concentratia folosita si de cantitatea totala administrata. Aici sta priceperea medicului, experienta sa in ozonoterapie dar mai ales experienta sa de clinician in cunoasterea fiziopatologiei afectiunilor, in a alege doze si cantitati in aplicarea ozonoterapiei
Ozonoterapia imbunatateste efectele terapiilor traditionale, scade perioada de tratament si scade semnificativ efectele secundare si reactiile adverse. Intr-adevar, sunt anumite afectiuni in care ozonoterapia este suficienta, dar de cele mai multe ori ea se cupleaza cu medicatie clasica.
REUMATOLOGIE
- Artroze (coxartroze, gonartroze, spondiloartroze, artroze ale articulatiilor mici)
- Discopatii
- Hernia de disc vertebral
- Afectiuni inflamatorii ale articulatiilor
- Tendinite, bursite
- Fibromialgia
- Contracturi musculare
Eficienta terapeutica ridicata se datoreaza:
- actiunii antiinflamatorii,
- antialgice
- miorelaxante
- refacere a functiei articulare
- actiunii reparatorie asupra terminatiilor nervoase periferice
DIABET ZAHARAT
Diabetul zaharat este considerat o boală a civilizaţiei cu o incidenţă extrem de ridicată în special în lumea civilizată. Este o boală metabolică caracterizată prin tulburarea metabolismului glucidic şi urmată la rândul său de perturbarea metabolismului lipidic, proteic, mineral. Ea se datorează deficitului relativ sau absolut de insulină. Gravitatea diabetului zaharat este determinată de apariţia complicaţiilor provocate de tulburările metabolice sus menţionate: 60% dintre persoanele cu diabet zaharat suferă de anumite complicaţii provocate de acesta.
Diabetul este o boala caracterizata in primul rand prin deficit de abtioxidanti.
Rolul şi locul ozonoterapiei în tratamentul complex al diabetului zaharat trebuie menţionat în primul rând:
- capacitatea ozonului de a creşte permeabilitatea membranelor celulare pentru glucoză prin stimularea şuntului pentoz-fosfaţilor şi a glicolizei aerobe – mecanisme inhibate în diabet. Activarea acestor mecanisme duce la scădere hiperglicemiei printr-un consum mai eficient al glucozei de către ţesuturi. În final glucoza îşi recapătă principala funcţie – cea energetică, ţesuturile nu mai suferă din cauza deficitului energetic. Sunt inhibate procesele catabolice şi are loc normalizarea mecanismele de peroxidare a lipidelor
- intensifică procesele metabolice,
- diminuează nivelul de glucoză, colesterol şi trigliceride,
- creşte activitatea sistemului antioxidant
- creşterea metabolismului glucozei în eritrocite;
- hemoglobina eliberează mai uşor oxigenul în ţesuturi, crescând oxigenarea lor şi diminuând hipoxia.
- previne sau încetineşte evoluţia unor complicaţii ale diabetului zaharat cauzate de deficitul de glucoză în ţesuturi (neuropatii, retinopatii, artropatii).
- acţiunea imunomodulatorie a ozonului în tratamentul complicaţiilor provocate de scăderea rezistenţei imunitare la bolnavii cu diabet zaharat (infecţii cutanate şi ale mucoaselor, picior diabetic)
- acţiune antimicrobiană, antifungică, antivirală
- acţiune antiinflamatorie
- de detoxifiere
- stimularea microcirculaţiei şi creşterea oxigenării ţesuturilor
ARTICOLE:
